Derbyul din Giulesti a fost unul ceva mai linistit, spre deosebire de razboiul dur al declaratiilor care l-a precedat. Partida a debutat cu sutul in diagonala al lui Julio Cesar, ce a trecut la mica distanta de bara portii lui Lobont (3). De cealalta parte, Dinamo a amenintat la patrunderea in careu a lui Bratu, finalizata insa slab de acesta(6).
Cea mai mare ocazie a primei reprize i-a apartinut Rapidului. Spadacio l-a invins pe Lobont, dar Homei a intervenit decisiv, respingand mingea de pe linia portii (9). Replica dinamovistilor a venit la sutul puternic din unghi al lui Adrian Cristea, respins de Andrade (13). Cam la atat s-a rezumat prima repriza a derbyului din Giulesti. Ritmul a fost unul ridicat, dar atacurile sterile ale celor doua echipe nu au facut decat sa pastreze tabela imaculata pana la pauza.
Jocul s-a mai animat in mitanul secund, inceput cu sutul periculos de la distanta al lui Cristea (52). Totusi, giulestenii au fost mai activi. Imprecizia lui Spadacio (55) si parada de exceptie a lui Lobont la „capul” lui Marius Constantin (66) s-au opus golului.
Deschiderea scorului a venit pana la urma, contrar jocului, la poarta cealalta. Andrade a respins in fata la un sut-centrare a lui Thiago, iar Bratu a reluat in plasa (69).
Bucuria „cainilor” a durat putin, pentru ca Rapidul a egalat prin Ricardo Fernandes la un corner executat bine de Claudio Mejolaro (74). Iar la o centrarea aceluiasi jucator,Lobont a respins mingea in bara, acolo de unde a ricosat la Cesinha, care a reluat in plasa pentru golul de 2-1 al Rapidului (83). Finalul a mai adus o ocazie a lui Mejolaro, dar bara i s-a opus celui de-al treilea gol (91).
Rapidul obtine astfel prima victorie pe propriul teren in fata lui Dinamo dupa doua sezoane.
FC Vaslui si CFR nu s-au menajat in a oferi un meci excelent, poate unul din cele mai spectaculoase din acest campionat. Primul minut a adus si prima ocazie, dupa o cursa in stanga a lui Semedo, finalizata cu un sut la coltul scurt. Si Kone a avut doua sanse bune. Mai intai a patruns excelent in careu, dar sutul i-a fost blocat (14), pentru ca apoi sa reia alaturi de poarta, cu capul, din plonjon (18).
De partea cealalta, vasluienii s-au dovedit mai eficienti. Dupa ce Temwanjera a trimis peste cu capul dintr-o pozitie favorabila (17), iar N`Doye a tras puternic la poarta lui Stancioiu (20), golul a venit de la Burdujan, cel care la randul sau ratase dintr-o situatie buna (23). Temwanjera a profitat de iesirea neinspirata a portarului clujean si a trimis mingea in fata portii goale, acolo de unde fostul atacant al Rapidului nu a indeplinit decat o formalitate (26). Repriza s-a incheiat cu „bomba” expediata de la 40 de metri de N`Doye, ce a scuturat bara portii clujene (41).
Debutul partii secunde a adus si un gol cu calcaiul al lui Temwanjera, anulat insa pe motiv de offside (54). Pe tabela a contat doar golul egalizator al CFR-ului, venit la un sut din unghi al lui Cadu (62). Un gol inscris degeaba, caci imediat Burdujan a inscris golul de 2-1, tot dupa o pasa a lui Temwanjera (63).
Vasluiul nu s-a retras si mai putea marca la suturile lui N`Doye (72) si Ghencev (76). Dar ocazia cea mai mare din final le-a apartinut clujenilor,, la un corner la care Kuciak era sa scape mingea in proprie poarta, dar Buhus a salvat (82). Astfel, Vasluiul obtine cea de-a patra victorie, iar CFR pare sa fie in continuare departe de forma din sezonul trecut.
Spectacol superb la deschidere, superb si la inchidere. E greu sa spui care festivitate a fost mai frumoasa la Jocurile Olimpice de la Beijing. Exista insa regretul ca se incheie una din cele mai frumoase editii din istoria competitiei.
Beijing 2008 a oferit un amalgam de sentimente si momente de toate felurile. Victoriile senzationale ale lui Phelps, bataliile castigate de Bolt impotriva miimilor de secunda, noul record stabilit de Isinbayeva, dar si determinarea extraordinara a Constantinei Dita Tomescu, romanca care si-a vazut visul implinit prin castigarea maratonului. Am trait alaturi de Alina Dumitru bucuria castigarii primei medalii romanesti la Judo si am erupt in momentul in care Sandra Izbasa si-a incheiat exercitiul castigator de la sol in proba de gimnastica. Georgeta Andrunache si Viorica Susanu au adus si la aceasta editie canotajului romanesc o medalie de aur.
Dincolo de asta am asistat si la momente mai putin fericite. Mai ales noi romanii. Lacrimile aruncatoarei de disc Nicoleta Grasu, dezamagirea lui Dragulescu, neputinta din bazin a Cameliei Potec, sau esecul nationalei de handbal feminin.
Bilantul Romaniei nu e unul tocmai bogat. Cea mai slaba participare din ultimii 56 de ani, cu doar 8 medalii obtinute. Sportul romanesc e intr-un punct critic. A privit neputincios la numeroasele recorduri mondiale si olimpice doborate de ceilalti. Si ar fi momentul sa tragem semnalul de alarma. Sa gasim solutii pentru a-l opri din caderea libera in care se afla. Vor urma dezbateri, analize si lungi discursuri. Ramane de vazut daca vor fi si fapte pentru a-l scoate din criza.
Stadionul “Cuib de pasare”. Beijing. Finalul unei zile lungi de concurs. Concursul de sarituri cu prajina.
Ca de obicei, tot ea a castigat. Nu i-a fost prea greu sa o faca. Dar se incapataneaza in continuare sa treaca peste stacheta fixata la 5 metri si 5 centimetri, cu un centimetru peste recordul mondial.
N-a trecut la primele doua sarituri, iar cu o a treia ratare ar incheia concursul. Oricum, medalia de aur ar fi tot a ei.
Cu prajina in mana, se indreapta din nou la linia de start zonei de rulare. Privirea i se indreapta pentru un moment spre cer. Apoi in jos. Spune o rugaciune, la fel ca inainte de fiecare saritura. 90 000 de spectatori o incurajeaza frenetic, tratament de care nu se bucura prea multi sportivi straini in China.
Pleaca… Fiecare pas e schitat milimetric in mintea ei. Prajina se fixeaza in cutia de sprijin. Sportiva se inalta si se onduleaza perfect deasupra stachetei. A reusit!
S-a dezlantuit in momentul in care a aterizat pe saltea. Un zambet larg i-a cuprins chipul. A batut inca o data recordul mondial!
Yelena Isinbayeva in momentul sariturii de la Beijing
Da, e vorba despre Yelena Isinbayeva. Care, mai apoi, in momentul in care isi primea medalia de aur, a dat liber lacrimilor sa curga din ochii ei albastrii. Fotografii nu rateaza momentul. “A fost momentul meu de eliberare. Nimeni nu stie cate framantari sufletesti se ascund in spatele zambetului pe care incerc mereu sa il arat.”, se confeseaza mai tarziu.
“In spatele fiecarui record, se afla foarte multa munca. Si sunt mandra pentru ceea ce am reusit sa fac de-a lungul carierei”, mai spune sportiva care la Beijing a stabilit un nou record mondial, cu cei 5,05 metri sariti. “Toata lumea zicea ca e imposibil ca o femeie sa reuseasca sa treaca de bariera celor 5 metri. Iata ca eu am reusit! Si sunt foarte mandra de acest asta.”
A doborat pentru prima oara recordul in 2003, la Gateshead, in Marea Britanie, cand a trecut peste stacheta fixata la 4, 82 m. De atunci a stabilit 24 de recorduri mondiale, 10 in sala si 14 in spatiu deschis. Ce sta in spatele succesului ei, pe langa multa munca, putini pot sa spuna cu exactitate. Insa specialistii o lauda in special pentru tehnicitatea de care da dovada in timpul sariturii, apropiata de cea a barbatilor. Are un control extraordinar al corpului pe partea a doua a sariturii, atunci cand se afla deasupra stachetei.
Alte voci spun ca tehnica extraordinara pe care o detine este si o urmare a faptului ca a practicat o lunga perioada de timp si gimnastica in orasul sau natal, Volgograd. Nascuta in 1982, ea s-a apucat la doar 5 ani de gimnastica. Dar nu s-a evidentiat niciodata, chiar daca a practicat-o timp de 10 ani. A fost nevoita sa o paraseasca 10 ani mai tarziu, din cauza intaltimii. Ajunsese sa aiba 1,74 m la doar 15 ani.
Dupa ce a renuntat la gimnastica, a incercat mai multe sporturi. Dar s-a oprit la saritura cu prajina. Prima oara a sarit din intamplare, in noiembrie 1997. Iar peste doar 4 luni, in februarie 1998 era deja campioana nationala a Rusiei la aceasta disciplina, antrenata fiind de Evgenii Trofimov.
In cei peste 10 ani trecuti de atunci, Isinbayeva a reusit sa intre in galeria celor mai bune atlete din toate timpurile. Totodata, una din cele mai bine platite, ea primind o suma importanta de bani de fiecare data atunci cand doboara recordul mondial. A cucerit numeroase medalii de aur si argint la Campionatele Europene si Mondiale si e dubla medaliata cu aur la Jocurile Olimpice.
Si nu vrea sa se opreasca aici. Sportiva care in timpul liber colectioneaza delfini de plus si studiaza filozofia, isi doreste ca in 2012, la Jocurile Olimpice ce se vor desfasura la Londra, sa scrie din nou istorie.“Imi doresc sa fiu sanatoasa si sa ajung la Londra. Sa stabilesc si acolo un record mondial. Vom vedea ce va fi”,a incheiat Yelena Isinbayeva
=
VIDEO: Saritura Yelenei de la Beijing, la 5,05 metri
=
=
Video: Yelena ne spune ca nimic nu e imposibil de realizat, intr-un spot pentru Adidas.
=
Bibiliografie:
www.wikipedia.com
www.yelenaisinbaeva.com
Citatele au fost preluate din emisiunea TalkAsia de pe CNN, editia 23 august 2008
Ia uitati, dragii mei. Din seria EXCLUSIVITATILOR, despre care au mai scris Vali Moraru si Bianca, am ocazia sa va prezint cel mai recent episod. Dovada clara ca exclusivitatea a avut-o ProSport.
“La cel sarac, nici boii nu trag”, spune un proverb romanesc. In cazul lui Poli Iasi, problema a fost nocturna. Asadar, pentru cel suferind in clasament, nici macar becurile nu ard.
Iasiul avea mari sperante ca in meciul cu Farul va obtine primele puncte in acest campionat. De cealalta parte, cei de la Farul vroiau sa-i provoace Politehnicii cea de-a cincea infrangere consecutiva. Si asa a fost. Constanta a obtinut victoria, Iasiul infrangerea.
Asta fara niciun minut jucat pe gazon. Nocturna s-a stins exact atunci cand echipele intrau pe gazon. Si nu s-a mai aprins. Decat dupa 32 de minute, de ajuns pentru ca arbitrii sa acorde victoria la masa verde celor de la Farul.
Urmarea, un antrenor distrus. “Suntem blestemati!”. Atat a mai putut Ionut Popa sa zica.
Primarul Iasiului a fost si mai clar. “Sabotaj impotriva noastra”, a spus Nechita.
Steaua a inceput la Bistrita cu o echipa improvizata, iar asta s-a vazut. Apararea ros-albastrilor a cedat dupa nici 5 minute de joc. Borbely a reusit cu usurinta sa patrunda in careu, invingandu-l la fel de usor si pe Zapata, cu un sut la coltul scurt.
Stelistii nu au resimtit insa prea mult socul golului primit si s-au aruncat in ofensiva. Dar asta era sa ii coste in minutul 28, cand Borbely a ramas singur cu Zapata. Columbianul a tinut insa sa se revanseze pentru golul primit in debutul partidei si l-a blocat pe atacantul bistritean.
Scapata cu fata curata dupa ocazia imensa a Gloriei, elevii lui Lacatus au apasat pedala de acceleratie in finalul primei reprize. Si, dupa ce Neaga a trimis peste cu capul din marginea careului mic in minutul 35, golul a venit dupa ezitare a lui Albut, speculata excelent de Bogdan Stancu, in minutul 43.
Repriza secunda a pastrat aproape acelasi scenariu din prima parte. Steaua a dominat si si-a creat cele mai multe ocazii, dar tot tactica de contraatac a Gloriei s-a dovedit mai eficienta. Scapat singur spre poarta ros-albastrilor, Hora „l-a executat” pe Zapata din interiorul careului si i-a adus pe bistriteni in avantaj.
Finalul a fost unul incendiar. Bistrita s-a aparat eroic, dar nu a rezistat in fata asalturilor steliste. Bogdan Stancu a egalat chiar la ultima faza a meciului si a reusit sa isi salveze echipa de la cea de-a doua infrangere din deplasare in acest sezon.
Primele etape ale noului sezon ne ofera sansa sa tragem o concluzie imbucuratoare. Calitatea fotbalului jucat in Liga I a crescut simtitor.
Desigur la baza acestei cresteri stau investititile facute de niste patroni care au inteles ca rezultatele nu pot fi obtinute din nimic. Nu mai exista echipe mici sau foarte mari. O clasificare mai exacta ar fi una pe doua linii, cu observatia ca cele din cea de-a doua linie pot oricand pune probleme celor din plutonul fruntas.
Un exemplu clar al schimbarii este vizibil si la nivelul bugetelor puse in joc. Acum trei-patru sezoane, sumele vehiculate de Steaua si Dinamo ca buget anual se invarteau undeva pe la 5 milioane de euro.
7 echipe au pornit in sezonul 2008-2009 cu bugete care depasesc suma de 5 milioane de euro. Fruntase sunt Steaua si CFR Cluj cu aproximativ 30 de milioane de euro, urmate de Rapid si Dinamo, cu 20 si 15 milioane.
Performantele au atras investitiile si, totodata, au crescut reteta financiara a Ligii I. Totul a pornit odata cu performantele din Cupa Uefa ale Stelei si Rapidului, atunci cand cele doua au ajuns pana in fazele superioare si au adunat punctele care sa asigure un loc echipelor romanesti direct in grupele Ligii.
4 milioane de euro a castigat Steaua in sezonul 2005-2006, cand a atins semifinalele Cupei Uefa.
2,5 milioane este suma pe care a obtinut-o Rapidul in acelasi sezon pentru parcursul din aceiasi competitie. Drumul Giulestenilor s-a oprit insa atunci in sferturi.
Peste 7-8 milioane de euro poate obtine o echipa care accede in grupele Ligii Campionilor.
Un rol important in cresterea nivelului Ligii I l-au avut si doua echipe de provincie. FC Timisoara si, mai ales CFR Cluj au fost echipele care s-au luat primele la tranta cu granzii capitalei. Cele doua au servit ca exemple si pentru alte cluburi de provincie, la care ulterior au inceput sa se faca investitii serioase.
Cu adevarat, doar CFR a reusit sa rastoarne cu adevarat hegemonia echipelor bucurestene. Si asta datorita unui management extrem de bine pus la punct. Clujenii au ales sa mearga pe mana jucatorilor straini. Dar, spre deosebire de celelalte echipe, a adus fotbalisti care deja se facusera remarcati in echipele care evoluau, ademenindu-i cu salarii consistente si cu imaginea unui club ce vrea performanta.
Semedo, Tony, Cadu, Culio sau Dubarbier sunt jucatori carora le-a crescut substantial valoarea de la venirea in Romania, iar, pe langa asta, au condus-o pe CFR spre primul event din istorie.
Strategia castigatoare a CFR-ului a fost preluata acum de majoritatea cluburilor. Important este faptul ca valoarea jucatorilor ce sunt directionati spre campionatul romanesc este din ce in ce mai ridicata. Iar pe langa cresterea valorii echipelor, aducerea unor astfel de jucatori imbunatateste si brandul Ligii I.
Real Madrid, AC Milan, Benfica sau Olympiakos Pireu sunt echipe din cartea de vizita a celui mai titrat jucator care a venit vreodata in Liga I. Este vorba de fundasul lui Dinamo, brazilianul Julio Cesar.
Bolivianul Ricardo Suarez Pedriel este ultimul transfer al Stelei. In varsta de doar 21 de ani, Pedriel a jucat in ultimii doi ani la echipa Jorge Wilstermann din tara sa natala, pentru care a marcat de 21 de goluri in 39 de partide.
Pedriel are la activ 4 selectii in selectionata U20 a Boliviei, iar anul acesta a debutat in nationala mare, reusind sa si marcheze intr-un meci impotriva statului Peru.
Cu mult scepticism. Asa am privit evolutia nationalei de handbal la Beijing. Tot din acest motiv am refuzat sa urmaresc meciurile. Am decis sa nu mai investesc atatea sentimente ca la turneele finale trecute, pentru a trai din nou dezamagirea unui esec. Inca dinainte de Jocurile Olimpice imi lipsea entuziasmul, imi lipsea speranta ca finalul parcursului nationalei de handbal se va incheia cu un triumf.
Asteptarile mi s-au confirmat. Nationalei de handbal i s-a rupt din nou coarda chiar in momentul ascensiunii finale. Putem spune acum ca ratarea medaliei e un motiv de fustrare. Tot la fel ca si ratarea podiumului la Mondialele de anul trecut din Franta. La fel ca si ratarea Europenelor din 2006, in urma barajului pierdut cu Serbia.
Avem o generatie cu un potential imens si inca nefructificat. O nationala care, fara doar si poate, are forta necesara sa castige un trofeu. Dar pentru a face asta, avem nevoie de un soc. De o schimbare, de un aer proaspat care sa inlature senzatia pe care ne-au lasat-o ultimele competitii importante, aceea ca vom cadea mereu chiar inainte sa atingem varful. Schimbarea lui Tadici e una dintre solutii.
